Nu oricine are puterea de a cere iertare sau de a accepta că a fost iertat. Deși par lucruri banale la prima impresie, ușor de făcut, acestea implică mai multe detalii care nu sunt agreate de toți oamenii.
Căutarea iertării sau a fi iertat presupune:
În primul rând atunci când vorbim despre cineva care își caută iertarea, un făptaș, vorbim implicit și despre cineva care a suferit în urma acțiunilor acestuia, o victimă. Pentru ca cererea iertării să fie una sinceră și autentică, aceasta trebuie să conțină:
Recunoașterea greșelii
Cel care caută iertarea trebuie să aibă puterea de a recunoaște că a greșit, că a făcut ceva ce pe celălalt l-a rănit. Dacă este cazul să facă acest lucru și public, nu doar în mod privat.
Regretarea faptelor
Totodată, făptașul va simți remușcări pentru ceea ce a făcut și își va lua angajamentul că va evita repetatea faptelor. Așadar, cel care cere iertare a renunțat la narcisism și și-a recunoscut vina, a făcut un pas în spate și acum are intenția de a repara. Bineînțeles că cererea iertării trebuie să fie însoțită și de fapte care să arate regretul din partea făptașului dar un pas important este formularea acesteia.
Acordarea iertării sau a ierta presupune:
Diminuarea resentimentelor
Eliberarea de ură sau dușmănie
Ajungerea la compromisuri
Renunțarea la ideea de a deține adevărul absolut al situației
Vindecarea vine doar atunci când împăcarea este autentică
Împăcarea și iertarea nu înseamnă a ne preface că lucrurile care ne-au adus în situația de tensiune nu s-au produs. Nu înseamnă că trecem cu vederea ceea ce este greșit. O împăcare sinceră presupune confruntarea cu abuzul, durerea sau adevărul. Există posibilitatea ca lucrurile să se înrăutățească în urma acestei expuneri dar totodată este esențială pentru vindecarea reală. Doar confruntarea cu situația reală, aduce o vindecare reală. Împăcarea falsă, “de ochii lumii” sau de suprafață, nu poate aduce decât o vindecare falsă.
Situații nefirești
Trebuie menționate și situațiile care pot cauza greutăți în ceea ce privește aceste două acțiuni și care pot ridica semne de intrebare deoarece nu sunt firești.
Neputința de a ierta
Unii oameni nu pot ierta. Aceștia păstrează resentimente față de cel/ cei care i-au/ le-au greșit, mult timp. În acest caz pot apărea sentimente de ură sau răzbunare care nu fac decât să împovăreze viața deținătorului.
Iertarea prea rapidă
Iertarea acordată prea rapid se referă la persoanele care par că uită sau trec peste foarte rapid.
Iertarea excesivă
Se produce când individul iartă mereu ceea ce ceilalți i-au făcut, fără a învăța din experiențe.
Iertarea falsă
Persoanele care la suprafață se împacă cu cei care le-au greșit, dar, în interior, păstrează reaua-voință și nu acceptă ceea ce s-a întâmplat.
Permanenta căutare de iertare
Persoanele care caută să fie iertați pentru fiecare greșeală măruntă din viața de zi cu zi. Aceste persoane nu se eliberează de povara vinovăției, o caută mereu și rămân în suferință.
Neputința de a accepta iertarea
Ca și în cazul persoanelor care sunt în permanență în căutarea iertării, cei care nu pot primi și accepta iertarea rămân în suferință mult timp după ce aceasta le-a fost acordată. Starea de vinovăție este una inconștientă care persistă și cauzează suferință.
Neputința de a căuta iertarea
Persoanele care nu simt empatie față de ceilalți, nu caută nici iertarea. Aceștia nu simt că au greșit cu nimic, par a fi indiferenți la răul pe care l-au cauzat.
Dezechilibre între iertarea proprie și a celorlalți
În final, vorbim despre persoanele care iartă ceea ce ceilalți le-au făcut, însă pe ei nu se iartă. De asemenea, vorbim și despre cei care nu iartă pe alții dar se iartă pe ei prea ușor.
Așadar, a cere iertare sau a acorda iertarea reprezintă acte de slăbiciune sau de putere?
Psihoterapeut Diana Donosă 